Unul dintre cele mai inedite locuri de pe litoralul românesc este Insula Ovidiu, situată în inima Lacului Siutghiol, la 500 m distanţă de malul oraşului Ovidiu şi 5 km de Staţiunea Mamaia.
Este singurul obiectiv de la noi din ţară care se află pe o insulă naturală, pe care oamenii locului au transformat-o de-a lungul timpului într-un punct de atracţie pentru turişti.
Insula Ovidiu este o insulă de origine calcaroasă, creată cu mii de ani în urmă de natură. Suprafaţa insulei este de aproximativ 26000 mp, circa jumătate din suprafaţă fiind amenajată în scop turistic.
Conform cercetărilor făcute pe insulă, cele mai vechi aşezări ale oamenilor în zonă datează din timpul traco-geţilor şi a geto-dacilor. De-a lungul timpului, aici au locuit şi populaţii daco-getice-scitice şi colonii greceşti.
Cu timpul, micul petic de pământ a stârnit curiozitatea şi imaginaţia oamenilor, care au ţesut în jurul său o serie de legende.
Una dintre aceste povestiri are legătură cu originea numelui pe care îl poartă insula. Se spune că, în timpul exilului său, poetul Ovidius Publius Naso se retrăgea pe acest petic de pământ pentru a-şi scrie versurile, astfel insula a fost botezată cu numele său.
În timpul şederii pe insulă, Ovidius ar fi scris operele „Tristele” şi „Ponticele”, în care se regăsesc elemente din viaţa şi obiceiurile oamenilor de aici. Locul exact al mormântului lui Ovidiu nu este cunoscut, însă puţinele izvoare istorice indică această insulă unde a fost înmormântat poetul şi care îi poartă acum numele.
În realitate, specialiştii nu au găsit nicio dovadă care să ateste prezenţa poetului Ovidius pe această mica insulă din lacul Siutghiol. Cu toate acestea, legenda a rămas în picioare până în zilele noastre şi mai există încă oameni care cred cu tărie în veridicitatea ei.
În secolele trecute insula era populată de pescari care îşi construiau aici adăposturi, dar şi de grădinari care profitau de solul fertil al insulei. Odată cu identificarea potenţialului său turistic, insula lui Ovidius a fost transformată într-un loc de relaxare pentru turişti, păstrându-şi această întrebuinţare şi astăzi.
source