În timpul erei navigației, când exploratorii și marinarii se aventurau în necunoscutul oceanului, nu toți se întorceau acasă. Eșuările erau destul de comune, iar condițiile de viață pe mare erau aspre. Uneori, hrana și resursele erau atât de limitate, încât marinarii erau nevoiți să recurgă la metode extreme pentru a supraviețui.
Unul dintre cele mai șocante aspecte ale acestei perioade a fost practica tragerea la sorți pentru a decide cine va fi mâncat. Da, ați auzit bine. Când hrana era pe terminate și disperarea punea stăpânire pe echipaj, unii marinari recurgeau la tragerea la sorți pentru a decide cine va fi sacrificat pentru a hrăni restul.
Acest act disperat al tragerei la sorți era o încercare extremă de a face față foametei și supraviețuirii. Echipajele nevoite să recurgă la aceste măsuri erau adesea în situații disperate, izolate în mijlocul oceanului cu puține șanse de a fi salvate.
Chiar și înzestrat cu cele mai bune abilități de navigație și rezistență, erau puține lucruri pe care le puteau face pentru a lupta împotriva naturii severe a mării. Pentru unii, tragerea la sorți a fost ultima soluție pentru a supraviețui într-o lume implacabilă și brutală.
În timpul Epocii Navigației, supraviețuirea în situații disperate a condus uneori la decizii groaznice. Când erau blocați fără mâncare, era obiceiul ca marinarii să tragă la sorți pentru a determina cine va fi sacrificat pentru supraviețuirea grupului. Această practică înfricoșătoare a continuat până când a fost oprită în mare măsură de un caz legal de referință în 1884.