Impermeabilizarea navelor a fost o preocupare importantă pentru marinarii antici, care trebuiau să se asigure că vasele lor nu se scufundau în mijlocul oceanelor. Tehnicile folosite în acele vremuri au fost ingenioase și s-au dovedit a fi destul de eficiente.
Unul dintre cele mai vechi metode de impermeabilizare a navelor a fost folosirea de rășină din lemn de pin. Acesta era topit și apoi aplicat pe întreaga suprafață a navei pentru a acoperi eventualele fisuri sau crăpături. Rășina avea proprietăți impermeabile și ajuta la protejarea lemnului de apă.
Un alt material folosit pentru impermeabilizarea navelor în antichitate era tămâia, un fel de rășină aromată provenită din copacul Boswellia. Tămâia era amestecată cu alte substanțe precum ceară de albine sau uleiuri vegetale și apoi aplicată pe suprafața exterioară a navei. Această metodă a fost folosită în special de către egipteni și fenicieni pentru a-și proteja vasele de apă.
În plus, un alt material frecvent utilizat pentru impermeabilizarea navelor era cătușa, o substanță extrasă din planta cu același nume. Aceasta era amestecată cu un alt material lipicios, cum ar fi smoala, și apoi aplicată pe suprafața exterioară a navei.
În concluzie, chiar dacă tehnicile de impermeabilizare a navelor utilizate în antichitate erau simple, ele s-au dovedit a fi destul de eficiente în protejarea vaselor de apă și asigurarea navigației în siguranță.
Cum au fost impermeabilizate navele: Tehnicile antice explicate În acest videoclip, veți afla cum navele au fost odată impermeabilizate folosind frânghii vechi, cunoscute sub numele de lucrări, și tratându-le cu gudron. Sunt explicate în detaliu tehnicile de etanșare și protejare a corpurilor de nave. Descoperiți măiestria fascinantă care a pregătit navele pentru oceanele periculoase!
