Leros – amestec de Bizanț, Veneția și Musollini

Leros, insulă din arhipelagul Dodecanez, este un loc unde timpul nu se scurge liniar, ci se adună în straturi vizibile. Mitul zeiței Artemis, zidurile bizantine ale Castelului Panagia, satele albe scăldate în lumină, orașul modernist Lakki ridicat de italieni și ecourile celui de-Al Doilea Război Mondial alcătuiesc împreună o poveste faină. În Leros, istoria nu este doar amintire, ci parte vie din peisaj, iar arhitectura devine modul diferit al insulei de a-și povesti trecutul și prezentul.

Leros este insula zeiței Artemis. Vreo 8.000 de locuitori permanenți dau insulei ăsteia un aer autentic, de loc viu în care mereu se întâmplă ceva. Și de-a lungul istoriei aici mereu s-a întâmplat câte ceva.
Insula a fost locuită încă din perioada preistorică, iar mitologia greacă o leagă de zeița Artemis, considerată protectoarea Lerosului. În epoca clasică, insula a fost sub influența orașului-stat Milet, iar în Evul Mediu bizantinii i-au dat o importanță mare datorită poziției sale maritime.
Castelul Panagia din Agia Marina, ridicat pe ruinele unei acropole antice și extins ulterior de bizantini și cavalerii ioaniți, arată importanța pe care o dădeau ei insulei.
Musollini a considerat și el insula un punct strategic în zona Mării Egee, în perioada ocupației italiene (1912–1943), Leros fiind transformată într-un important centru militar și administrativ. În orașul Lakki, italienii au construit clădiri în stil raționalist italian, unic în Grecia, cu piețe largi, bulevarde drepte și edificii publice moderniste, contrastând cu arhitectura tradițională egeeană din alte sate de pe insulă (Agia Marina, Platanos sau Panteli), unde casele albe cu obloane albastre și străduțele înguste amintesc de estetica cicladică.

În timpul celui de al doilea război mondial Leros a fost scena unor bătălii importante, iar astăzi vizitatorii pot descoperi muzee militare și fortificații rămase din acea perioadă, care evocă rolul său strategic în Mediterana.

Agia Marina este cumva punctul central al insulei. Locul unde iese lumea seara, cu taverne înșirate de-a lungul falezei și cu magazine cochete. În spatele falezei, pe dealul de sub Castelul Panagia, vile venețiene somptuoase amintesc de gloria un pic apusă a insulei.

Panteli este golful unde majoritatea celor care vin cu iahturile pe insulă preferă să ancoreze. Aici veți găsi mai multe mooring buoy-uri, dar puteți sta și la ancoră. Priveliștea este superbă, restaurantele de pe plajă sunt mereu pline; atmosferă romantică, cu mese puse direct pe nisip, prețuri relativ ok pentru Grecia.

Lakki este unul dintre cele mai bine protejate porturi naturale din întreaga Egee. Este, probabil, motivul pentru care cei care au controlat insula i-au dat o așa mare importanță strategică. Aici a avut loc una dintre cele mai grele bătălii din cel de al doilea război mondial. Chiar și azi, pe lângă cele două porturi civile, golful Lakki adăpostește și o bază navală a marinei militare grecești.

Recomandări

Locuri de ancorat: Golful Panteli este cel mai bine adăpostit și oferă acces facil celor care preferă să stea la ancoră

Porturi: Lakki Marina și Leros Marina. Ambele situate în Golful Lakki, sunt destul de aglomerate vara. Recomand rezervare prealabilă.

Restaurante/taverne/baruri:
Milos by the Sea – situat pe malul mării în Agios Marina. Este cel mai căutat restaurant de pe insulă și unul dintre cele mai faimoase localuri de pește și fructe de mare din întreaga Grecie.
Ta Kroupia – local de gyros și souvlaki în Agios Marina. Complet nepretențios, servire rapidă și prețuri decente.
Psaropoula – tavernă pe plaja din Panteli. Meniu de pește, fructe de mare; aici am mâncat poate cele mai bune icre din insulă. Prețuri medii, atmosferă foarte romantică seara.
Harris – bar de cocteiluri în Panteli cu una dintre cele mai spectaculoase priveliști pe care am văzut-o vreodată. Dar nu lăsați panorama să vă distragă atenția de la băuturi, pentru că barmanii sunt de excepție.
Marietta’s Bistro – în Lakki veți găsi un mic local cu mâncare gătită, rețete de casă. Pentru mine locul ăsta mi se pare foarte familiar și de fiecare dată când mănânc aici mi se face dor de casă. Prețuri foarte ok, servire excelentă.
El Greco – tavernă în Lakki cu o listă de vinuri foarte decentă. Tot ce am mâncat aici a fost foarte bun, dar chiar și după 4 ani încă mi-amintesc cotletele de miel și fleica de porc la grătar.
Skipper’s – restaurant și bar în Leros Marina (Lakki). Servire faină, prețuri medii, bucătărie extrem de creativă. Are și avantajul că este localizat chiar în interiorul marinei cele mai bune din insulă.

Când să vizitezi Leros
Chiar dacă nu este o insulă foarte turistică, Leros a devenit în ultimii ani destul de aglomerată mai ales cu turci, italieni și francezi care fug de la ei de acasă într-un loc mai puțin ”turistic”. Vârful de aglomerație este în iulie și august.
Eu recomand să vizitați insula în mai-iunie sau septembrie-octombrie. Evitați astfel nu numai aglomerația la restaurante, dar și meltemi-ul, care face voiajul pe mare spre Leros mai puțin confortabil.