Earth Planet – SO 439Italia 22-29 Iulie 2017
ECHIPAJ: Alexandra,bianca,daniela,diana,ioana,tea,george,laurentiu,lucianCAPITAN: PERJUPOVESTITOR: GEORGE
Jurnal de bord “Ce e viaţa?”22 07PortorosaDupă ce ieri am bănănăit care cum s-a descurcat să traversăm Sicilia, cu trenuri şi autobuze, după vinul spumant la litru purtat in sticla de plastic până la hotel, ne trezim voioşi şi plecăm să preluam barca. Dar nu bursc.O mai ardem la restaurant vreo jumate de zi, vărsăm cafea pe jos şi prossecco şi bere în noi, în aşteptarea orei de preluat barca.Un domn cărunt cu o masina mică, se preface autist, poate poate primeşte o bancnotă de 10. Perju nu crede toate prostiile, dar tot îl costa 4 euro.Stăm în umbra roşiilor cherry, facem plajă pe pietrişul fierbinnte din Portorosa, unde Lucian este accidentat cu un proiectil proiectat cu stângăcie înspre locul unde i se termina peroneul.Ne urcăm pe barca Jeanneau ” Earth Pla t”, că aşa scrie pe ea, şi împarţim fără mofturi cabinele. Lui Perju îi revine cea mai mare încăpere.Barca arată foarte frumos, dar pute rău şi presupunem că a fost dezinsectizată. După ce nu mai putem să stăm acolo de miros, aflăm că de fapt bateria miroase urât, nu steagul. Mirosul nu e o problemă, doar că e periculos, aşa ne-a asigurat domnul care ne-a dat barca în primire, şi ne invită să părăsim perimetrul. Bateriile sunt înlocuite cu unele care nu agresează simţul olfactiv, ne îmbarcăm.Daniela ne bate obrazul cum că ar trebui să sortăm gunoiul, ca doar suntem civilizaţi, şi noi dăm din cap, dar mai ales din umeri, că nu prea ne pricepem, şi, ca o consecuţie forţată, se oferă să sorteze ea deşeurile, ceea ce a şi făcut pe parcursul întregului voiaj. Şi curăţenie. A făcut curăţenie în continuu.Plecăm spre Volcano, dar in drum ne oprim să facem sărituri de pe barcă în apă, în dreptul plajei Gelso. Pe plajă nisipul frige, barmanul e drăguţ, sau aşa au zis fetele, iar noi ceilalţi aflăm că în Italiana gheatza se zice “giacio”; nu ştim cum se scrie…Seara, stăm la ancoră şi e bătaie pe locurile de pe punte. Toata lumea vrea să doarma afară, unde Ioana deja a adoarmit.23 07Plecăm spre Volcano.În oprirea pentru baie, aflăm că Tea înoata mai bine decât merge pe uscat.Pe insula Volcano fiind, trebuie neapărat să escaladăm vulcanul care face sulf. Perju bagă pas forţat, de ne deprimă pe toţi. E primul sus. Trebuia să pozam apusul, dar sleiţi de soarele usturător prin praful neastâmparat, ajunşi sus, în mirosul de sulf, ne piere cheful de pozat. De sus se văd oricum foarte frumos golfurile spate în spate.
Vulcano sulfurosu’
Coborâm şi ne aşezăm la o terasa, ca să ne dea mâncare.In drum spre barcă trecem prin piata centrală ca să bem ristretto.24 07Lipari ne primeşte pe docurile plutitoare, zbenguite de valurile care anunţă vreme rea. Perju în maieu, domina zarea inţesată de bărci spectaculoase şi corăbii turistice.
Perju la maiou
Soarele arzător ne fugăreşte în oraş, pe la umbră, şi decidem să închiriem nişte maşini. Maşini e un cuvânt mare, de fapt sunt nişte amintiri solide ale unor vehicule înghiţite de amarul vremii si regurgitate pentru turişti naivi ca mine, care plătesc 50 de euro pe zi, pentru o ceva ce nu prea serveşte scopului, şi care valorează 30 de euro cu totul. Bianca nu risca, şi cred ca e mai bine aşa pentru afacerea ălora cu închiriatul, că dacă rămînea ea cu portiera şi pedala în măna, şi nu eu cu Laurentiu, la cum o ştim pe Bianca, acel patron ar fi fost târât prin tribunal în mod cert, şi asta după ce l-ar fi mustrat contondent, acustic insistent, păna i-ar fi curs sânge măcar dintr-o ureche.
Trocarici
Plaja Aquacalda este un loc uitat de timp, o plajă de pietre rotunde şi mari, pe o insulă turtită la figurat de accente de căldura toridă, pe care noi am călcat-o în picioare într-o zi vântoasă.Pe Lipari există o piaţetă dedicată lui Sergiu Celibidache, ştiaţi? Şi tot în Lipari se găseşte cel mai bun canolo, care se vinde în stradă.25 07Stromboli este o insulă formată dintr-un Vulcan activ cu cinci cratere. Adică un Vulcan care erupe. Până la ea am mers cu barca.Pe Vulcan nu te sui de capul tău. Trebuie să te ducă cineva care ştie, un ghid, care să îţi spună cu ce să te încalţi si de ce, pe unde să calci, şi să nu arunci cu chietri. Hai la harbuj! Căţărarea pe Vulcan în vederea observării îndeaproape a activitaţii lui se face dupa cum urmează: Te echipezi de teren accidentat, îţi iei merinde, apă şi aparatul de filmat, plăteşti ghidul, şi imediat după ce ai mîncat o pizza la restaurantul de mai la deal, porneşti în pas vioi spre creasta care aruncă în aer pamânt înfeirbântat.
Plutonul FunSailing
Urcarea e prin cenuşa vulcanică în care creşte nestingherit stuful si caperul, o plantă din flora spontană care face o floare foarte frumos mirositoare. Caperul nu stuful. Fructul se murează şi devine fiţă maximă.Sus pe Vulcan stăm şi aşteptăm să ne tragem sufletul, şi pentru că de aia am venit, filmăm şi pozăm exploziile vulcanice care prefac în lava terenul dimprejur, după cum am şi constatat ca “the floor is lava”. De pe cel mai înalt punct de pe mute poţi sa te uiţi fatal în conul volcanic, nervos parcă, pentru impertinenţa ta de a-l călca în picioare. Şi cum eram noi unde vă spun, Zdreang! vulcanul se răsteşte, aruncă în aer o ploaie de cenuşă, şi o jerbă de lavă care era destul de aproape căt sa tremure carnea pe om de la bubuitură. Domnului ghid i se face dor de casă instatntaneu, ne numară, şi ne invită precipitat-alungat spre coborâre, bolborosind cu ochii bulbucaţi că vulcanul azi nu e prea prietenos. Aşadar fugim jos de pe Vulcan, că de fapt nici nu avem ce căuta acolo, vulcanul fiind activ.Descrierea sărăcăcioasă de mai sus nu exprima nici macar 1% din ce poţi simţi când te uiţi într-un Vulcan activ, în actiune. Hai 5% că uite cum povestesc de frumos.La coborâre bem nişte bere, mănănc niste canoli, patru mai exact, skipper shower să ne dăm cenuşa jos, şi stingerea dupa prosecco, că suntem rupţi de oboseală.26 07Plecăm spre Panarea, şi dăm de accord că insula Stromboli trebuie înconjurată pe apă înainte de a o părăsi. Seara, pe acest traseu se organizeează excursii pentru vizionarea de pe apă a erupţiilor vulcanice care noaptea se văd minunat. Traversarea spre Panarea se face pe o vreme numai bună de sailing, pe valuri, şi vânt cât îi trebuie unui skipper iscusit ca Perju să prinda văntul eficient pentru o călătorie impresionantă. Lucian era in extaz, în urma acestui fapt, şi isi aminteşte şi acum ce frumos e la sailing. Eu si înca unii am adormit, pentru că pe valuri din alea, daca nu eşti la timonă, clar eşti fiu’ ploii.Panarea ne primeşte cu niste buoyuri greu de preluat, dar Enzo ne vine în ajutor, şi ne leagă de parâma din adâncuri, după ce îşi termină tacticos prânzul.Plecam la mal, unde ne dăm seama că de fapt insula asta e un fel de Dorobanţi de la ei. Este o insulă minunată, care are tot ce îi trebuie ca să fie curtată de bărci scumpe mânuite de echipaje standardizate şi conduse de milionari trecuţi de prima tinereţe. Casele pe insula asta au preţuri cu şapte cifre, dar plimbarea spre situl archeologic ne lamureşte că ăsta e un loc bun pentru ieşiri în linişte, dacă eşti un milionar Italian, sau membru FunSailing.Cel mai spectaculos restaurant recomandat de cel mai simandicos docher cu dintii albiţi ne serveşte cu cel mai deprimant fel de mancare: lasagna reconstruită prost si scump; dar poate asta a fost doar o lovitură a Fortunei, bine plasată în jeleul plimbat prin lume, şi, în seara aceea, subalimentat.27 07Traversarea tip “săgeată” cu vânt stâns dar constant, pe apa netedă, ne duce in Salina. Insula asta pare un cartier muncitoresc: autobuze de apă duc si aduc multă lume prin portul animat de tot felul de personaje. În piaţa catedralei copii se dau cu trotinete.Concertul de jazz neinţeles de multă lume, cu temă contemporană, ne face curioşi să facem un popas lingă scena improvizată intr-o motocicleta cu platformă. Maestrul flautist are puţini fani prezenţi aici, şi dintre noi şi mai puţini. Cântatul live cu loop pedal derutează publicul neinstruit.
Flautistul iscusit
Cel mai cochet loc din toată plimbarea cred că aici e. Straduţele animate cu localnici care caută să încropeasca cina, magazinele cu artizanat, hamsiile la con si canoli sicilian, ne mai ţin în admirare, înainte de a ne retrage la pizzeria calmă locală, care ne primeşte cu relaxare tipic italiană. Tavanele toate sunt făcute din bârne strâmbe.
28 07Părăsim insula, dar nu înainte de a mai face o baie, la cererea Alexandrei, în golful de langa situl arheologic. Acolo meduzele domnesc, curentează, şi işi cer înapoi golful invadat de iahturi opulente. Deci plecăm.În drum Portorosa facem o haltă la poarta de piatră, unde facem antrenament de sărit în apă. Avem asa: Perju stie cel mai bine să sară din blocstart, Alexandra e campoiană la sărit in continuu de peste tot, eu sar cu o postură de fotbalist, Bianca nu poate înota fără ochelarii de soare pe nas, pe Luci îl doare spatele, Diana are părul drept, Ioana işi face poze pentru profil, Laurentiu înoata bine viteză, Tea e o creatura marină si Dana citeşte mult.
Poarta de piatra
Spre disperarea skipperului mai oprim şi la plaja neagră, unde eu stau a pagubă cu momeala artificială aruncată peste bord, cumpărată special pentru capturi importante, în scop de pescuit. Si cum stăteam eu aşa cu firul in apă, atent nevoie mare la vreo mişcare subagvatică, poate poate oi prinde vreun peşte spadă, iese din străfundul apei Laurenţiu, care creca a venit de la mal pe sub apă. “nu e nici un peşte in apa asta” zice. Pac, ochii cât cepele. Am strâns undiţa mea inutilă şi am lăsat-o unde e şi acuma, cred, într-un compartiment de pe punte, la un loc cu cheia de la rezervor. Auzi…! Nu sunt peşti…Ajungem pe seară în marină, la timp să nu mai putem alimenta. Mergem să mâncăm, aşteptăm infinit, noroc de prosecco-ul la ulcior, servit cu nădejde, si după ce Bianca se ceartă cu toţi bucatarii şi ospătarii, spre disperarea noastră, că ne era frică să nu ne scuipe in calzone, primim cele mai spectaculoase pizze din tot preumblul nostru prin Italia, pe care le şi mâncăm aproape integral, că erau mari.29 07Predăm barca după ce Didi o manevrează atent prim marină să îi facem plinul. Ne pozăm. Perju rasuflă uşurat ca nu mai are responsabilităţi pe cap. Plecăm mai aproape de aeroporturi după ce bem şi bere cu omleta de la micul dejun.Seara, fiecare se plimbă prin orasul ales şi în care s-a dus: Catania sau Taormina. În Catania la Hosteria del Panda se mănâncă bine animale marine.
Călătoria continuă în căutarea răspunsului la întrebarea “Ce e viaţa?”
„Earth Pla t” Crew
Drepturile asupra acestui text apartin in integralitate autorului. Astfel, acest text este protejat de prevederile legislatiei din domeniul drepturilor de autor, iar orice utilizare, publicare, modificare sau duplicare a acestui text, fara acordul prealabil expres, exprimat in scris, al autorului este interzisa si va fi sanctionata in conformitate cu legislatia aplicabila.
Copyright media: Earth Planet Crew
Source link
